Obiceiul, bata-l vina!
Ca nutritionist/dietetician, cateva din scopurile noastre sunt:
- sa educam pe teme de alimentatie, persoanele sanatoase si bolnave
- sa prescriem diete in functie de patologie (boala)-adica sa ajutam si sa invatam omul sa se trateze /mentina sanatos, sau macar sa-si amelioreze simptomele/boala.
Dar ce te faci cand omul vine la cabinet si spune ca nu mai poate de durere sau de diferite simptome date de boala respectiva, si ca ar face absolut orice ca sa scape de toata starea generala de rau provocata de boala… dar de fapt este reticent la tot ce ii propui sa faca pentru a fi mai sanatos? Adica efectiv respinge vehement tot ce ii arati tu ca nutritionist bine intentionat ca ar trebui sa schimbe in viata lui!
Cand ajungem la modul lui de viata si la obiceiuri, si ii explic ca prin educarea obiceiurilor incepe de fapt dieta(modul de viata sanatos), in acel moment ajung dusmanul lui ,,NUMBER 1”!
Atunci incepe vaicareala si lupta personala (in acel moment eu sunt doar de fatada, chiar daca crede ca se razboieste cu mine):
Cum sa nu mananc mezeluri la lucru??
Cum sa nu beau o bere cand ajung de la lucru acasa(pe stomacul gol)? Doar atunci ma relaxez!
Cum mai fumez dimineata fara cafea?
Cum sa mananc ceva dimineata?
Cum sa nu am carne in fiecare zi la masa?
Cum sa gatesc fara carne?? Eu nu stiu sa gatesc fara carne!
Cum sa merg la alergat?? Nu mai am timp si de de-astea si ma mai doare si…ceva- orice! Un picior, o mana, etc… scuzele de rigoare, ieftine..
Si sa ne intelegem: eu nu folosesc expresiile ,,nu ai voie”, ,,nu trebuie sa”, ,,nu poti sa”, ,,este interzis “Eu folosesc doar expresii de forma: ,,ar fi bine sa evitam” sau ,,ai voie tot ce-ti doresti dar cu masura”..
Am avut o perioada cand am crezut ca doar pacientii trecuti de 55-60 de ani au o aversiune in a-si schimba obiceiurile fiindca, fiind de mai mult timp obisnuiti cu ele si le schimba mult mai greu. Dar timpul mi-a aratat ca ma insel!
Am avut chiar o persoana de 26 de ani, care dupa consilierea nutritionala , mi-am dat seama chiar inainte de a iesi pe usa, ca n-o sa faca nimic, fiind nemultumita total de tot ce-i spusesem.
EU eram efectiv de vina pentru faptul ca obiceiurile sanatoase trebuie sa vina dupa o mica/mare suferinta, o lupta cu papilele lor gustative si cu dependentele lor bolnavicioase.
Probabil ca nu este usor, dar trebuie sa-ti stabilesti prioritatile: sanatatea pe primul plan, sau boala prin repetarea la nesfarsit a unor obiceiuri sau tabieturi care te imbolnavesc!?
Mai aud si expresia deseori ,,o viata am, fac ce-mi place!’’
Da, dar ce viata?? Aia mai e viata??
Eu personal as face o educatie nutritionala la patul bolnavilor in spitale. Daca fiecare, cu un inceput de boala (si nu numai) ar vedea unde se poate ajunge, cat de tare se degradeaza omul si fizic, emotional si spiritual, cat de afectat este de neputinta si de dureri continue… s-ar gandi un pic mai profund daca sa continue cu obiceiurile care din om il fac neom…
Romanian 
English