Aveam vreo 30 de ani cand m-a prins flama cu sportul.
Mi s-a pus pata intr-o zi cand aveam prea multa energie, sa ma apuc de un sport. Oricum imi statea gandul la bicicleta de cativa ani, dar nu aveam curaj sa mi-o cumpar pentru ca ma tragea in jos mentalitatea cu care fusesem crescuta si familia mea.
Imi spuneau ceva de genul: “N-ai altceva de facut? Vrei sa rada lumea de tine pe strada? O femeie face mancare si creste copii, nu umbla lelea pe strada! (Uitau ca o femeie mai si avea un job pe langa cel de acasa!) Chiar copilul meu de vreo 12-13 ani imi spusese atunci, dupa ce ma apucasem de bicicleta: “Nu pot avea si eu o mama normala? Nu mai umbla nici o femeie pe bicicleta in oras!”
Imi amintisem cu cateva zile inainte de a-mi cumpara bicicleta, ca profesorul de sport, imi spunea la scoala ca sunt facuta pentru sport fiindca am un corp atletic. Apoi alte persone cunoscute sau necunoscute, ma intrebau de multe ori: ce sport practic… Si-atunci, m-am gandit eu asa: “de ce sa nu ma folosesc de ceea ce mi-a dat universul, natura!?”
Hai sa conteze acest aspect! Hai sa fac in asa fel incat sa ramana corpul meu tot asa: atletic! Zis si facut! Mi-am cumparat bicicleta si uite asa, a devenit una dintre pasiunile mele. Iar in oras devenisem-“femeia cu bicicleta”… ☺
Mergeam cu ea peste tot: in oras, la lucru, pe satele din jur, chiar si intre orasele invecinate. Nu ma prea interesa kilometrajul si nici ideea de bicicleta de fite. Mi-o pusesem la punct doar cat sa fiu in siguranta, sa pot circula cu ea. Era evadarea mea de fiecare zi…
Apoi a inceput goana dupa sculptarea corpului. Bicicleta nu ma mai satisfacea si atunci m-am apucat si de aerobic. Aratam destul de bine, dar din cauza ca eram la intrecere cu sora-mea, venita de dincolo si care era o slabanoaga, mi-am zis ca mai trebuie sa fac inca ceva. Bicicleta practicata zilnic imi facuse o masa musculara pe coapse care ma deranja teribil.
M-am apucat si de jogging! Zilnic chiar! Alergam cu sora-mea, nu foarte mult, dar destul cat sa ma epuizez fizic din cauza faptului ca faceam si aerobic de trei ori pe saptamana si bicicleta intre 10-40 de kilometri zilnic. Nu mancam ce trebuie si nici cat trebuia. Ma lua pe strada cate o slabiciune de aveam impresia ca o sa ma prabusesc. Mai tarziu am aflat ca faceam hipoglicemii, foarte periculoase, de altfel. Pe langa toate astea mai alergam si pe asfalt si nu stiam la ce ma expun cu articulatiile si cu tot sistemul osos. Si-am alergat asa vreo 5 ani…
Vorbind la lucru cu seful meu despre excesul meu de zel, mi-a spus cateva cuvinte, nu multe, dar esentiale si cu care am ramas toata viata: “orice exces te costa scump mai devreme sau mai tarziu”. Si asa a fost: peste cativa ani, numai vreo 5, au inceput durerile de genunchi si de calcaie. Cel de genunchi reuseam sa-l mai amortesc cu o crema si cu cate un antiinflamator, dar cele de calcaie deveneau de nesuportat. Am aflat printre altele, in urma investigatiilor, ca aveam un inceput de artroza la majoritatea articulatiilor de la picioare.
Durerile nu treceau cu nimic!
A trebuit sa-mi iau concediu medical, ca sa-mi fac fizioterapie fiindca nu mai puteam merge. Era exclus alergatul. Ma deranjau durerile chiar si pe bicicleta. Numai intr-un an, mi-am facut vreo trei sedinte de fizioterapie: laser, unde scurte, unde lungi, tot ce exista la timpul acela…Ce mi-am facut?? Mi-am limitat efectiv miscarile si mi-am afectat calitatea vietii, era clar. Doar din dorinta de a arata bine(in conceptia mea) si de a face miscare. Ce e prea mult, strica!
A trecut aproape un an pana am reusit sa ma stabilizez si asta doar cu ajutorul unor medicamente-corticosteroizi injectati in calcaie, renumite pentru efectul antiinflamator rapid si de durata. N-as fi apelat nici in ruptul capului la asa ceva pentru ca cunosteam efectele lor, dar n-am mai putut de durere. Era ingrozitor sa te simti neputincios! Nu va spun ce durere a fost cand mi s-a injectat medicamentul in calcai. Era mai rau ca o nastere! Apoi cum m-am umflat dupa medicament! Eram cat o butoi!
Nu spun cat mi-a luat dupa aceea sa-mi revin cu kilogramele, pentru ca asta fac aceste medicamente: afecteaza metabolismul lipidic, protidic si glucidic. Adica cateva din efectele adverse erau tocmai cresterea ponderala, apetitul crescut si retentia de apa si sare.
Bineinteles ca am mai tras cativa ani, chiar daca atunci au trecut durerile catva timp.
Peste exact 10 ani, m-au luat din nou, la fel de dramatic.
Le-am rezolvat repede cu niste bombardari cu raze X cu frecventa inalta. Dar nu va faceti iluzii ca o sa aveti access la asa ceva, pentru ca nu se mai practica acum pe la noi. Din pacate cu artroza am ramas, pentru ca face parte din bolile degenerative.
Concluzie: Daca va doriti sa faceti sport, ideal ar fi sa va informati cum trebuie. Eu nu am avut access la prea multe informatii pentru ca netul era chiar la inceput in Romania iar carti sau articole despre sportivi sau amatori nu existau.
Este foarte important sa stii ce sport ti se potriveste, unde si cum sa-l practici.
Varsta, locul unde-l practici si echipamentul sunt de asemenea niste elemente cheie.
Adidasii nepotriviti te duc cu siguranta la distrugerea oaselor talpii…
English 
Romanian